La pas prin Maroc - Partea 2

Impresii și experiențe mele din excursiile prin Maroc - Partea a doua

Dincolo de el, priveliştea unei bogate vegetaţii e de-a dreptul deconcentrantă, mai ales că ne-am închipuit că şi în Maroc ar predomina peisajul desertic caracteristic unor mari tări nord-africane. Curând, am inteles că această realitate vegetală se datorează faptului că pe aceste terenuri se înlănţuie, în scurgerea lor către ocean, trei mari ueduri tipic mediteraneene, şi anume Lukos, Sebu şi Beth, care, chiar dacă în timpul verii secătuiesc cu totul, apele care le-au format izvorând din munţi au timpul să fie captate în mari bazine naturale sau create de oameni şi, de aici, să fie directionate în largi pânze de irigatii.



De altfel, încă din veacul al XI-lea, un arab venit din Orient, Abdellah Ibn Yuness, a făurit un sistem ingenios de canale de distribuit apele, fie subterane, fie sub cer deschis, dintre care unele functionează şi azi. Bineinteles, acum, de-a lungul şoselei, vedeam succedându-se zeci de kilometri de instalatii de irigat moderne, alături de puturi colective care permit înzestrarea satelor şi cu apă potabilă. De asemenea, am văzut in Rharb, Tara de Vest, unde se adună gurile de vărsare ale uedurilor Sebu şi Lukos, vaste terenuri asanate care, după cum am aflat, au cunoscut o dezvoltare spectaculoasă, însumând culturi de cereale, viţă-de-vie, sfeclă de zahăr, livezi de citrice, plantaţii de orez şi bumbac.

Dar, încă înainte de a depăşi oraşul Meknes, decorul se schimbă şi vehiculul cu care călătoreşti pătrunde într-o pădure imensă, acoperind o suprafață compactă de nu mai putin de 130.000 de hectare, o pădure neobişnuită pentru noi, populată numai de arbori de plută, crutati de desişuri, ceea ce îi conferă un aspect de parc nesfârşit, mai ales când la poalele copacilor sunt covoare de narcise, crini, zambile şi alte specii de arbori, eucalipți, acaccia şi pini, şi mai valoroşi pentru dezvoltarea economiei marocane.